Constiinta omului se mai numeste si "glasul lui Dumnezeu in om", ea fiind o parte a sufletului nostru. Dupa ce
omul face o fapta rea, constiinta il mustra - sau mai bine zis, Dumnezeu il mustra prin intermediul ei. De ce?
Pentru ca omul respectiv sa se caiasca de fapta facuta si sa incerce sa se indrepte, astfel incat sa n-o mai
faca a doua oara. In iubirea Lui pentru noi, Dumnezeu incearca sa ne indrepte prin glasul constiintei.
Pacatul avortului este un pacat "strigator la cer" din pricina faptului ca sangele pruncului ucis prin avort
"striga" la Dumnezeu pentru ca Acesta sa faca dreptate. La randul Sau, Dumnezeu striga la noi prin glasul
constiintei noastre, pentru ca noi sa ne caim de fapta acesta, sa mergem in fata Lui si sa ne recunoastem
vina. Daca facem asa, vom observa cum constiinta va inceta sa ne mustre, pe masura ce vom incerca sa ne indreptam mai mult.
Toate visele si cosmarurile avute de cei care au facut sau au contribuit la actul avortului, nelinistea din sufletele lor,
chinul lor din inima, constiinta care nu inceteaza a le aduce aminte de pacatul savarsit, mustrarile, si toate celelalte
asa-zise "efecte psihice", sunt datorate pacatului avortului. Pacea se poate regasi numai prin cainta si parere de rau
in fata lui Dumnezeu pentru sufletul acelui prunc omorat prin avort.
Oricate medicamente ar lua cineva si orice altceva ar face, nu poate trece peste glasul constiintei lui si peste mustrarile
ei - asadar, nu exista alta cale, aceasta problema fiind de natura sufleteasca si duhovniceasca, si in nici un caz de natura
fizica (materiala).
Femeile care au facut avort sau cei care au luat parte la el in vreun fel sau altul ar trebui sa se caiasca in
fata Domnului de acest pacat strigator la cer, ca sa-si regaseasca linistea in suflet. Acest lucrul este posibil. Cum?
Cu cainta si parere de rau pentru pacatul savarsit, sa mearga la parohia de care apartine persoana respectiva, si sa-l
roage pe preotul paroh sa o primeasca la marturisirea pacatelor ei in fata lui Dumnezeu (sa o spovedeasca). Dupa care,
sa nu mai faca pacatul in viitor, indiferent de circumstante. In asa fel vor putea readuce pace in inimile si in sufletele lor.
In cazul in care aveti vreo intrebare, nedumerire, sau aveti nevoie de vreun sfat, puteti scrie prin e-mail Parintelui Iulian Nistea, la adresa: inistea@yahoo.com
In continuare redau un text al unui Sfant Parinte al Bisericii Ortodoxe, Sf. Ioan Gura de Aur († 407), in care acesta vorbeste
despre ce reprezinta si care este rolul constiintei din sufletul nostru.
* * *
Despre Constiinta(din predica Sf. Ioan Gura de Aur la Duminica a Treia a Marelui Post)
"Dumnezeu a pus in sufletul nostru un judecator neobosit si un paznic necontenit: constiinta.
Intr-adevar printre oameni nu este nici un judecator care sa fie asa treaz, precum constiinta noastra.
Dintre judecatorii omenesti, unii se mituiesc, altii se câstiga prin maguliri, altii se intimideaza prin amenintari si inca multe altele ii impiedica de la judecata cea dreapta.
Constiinta insa, nu se biruieste prin toate acestea; ci poti sa magulesti, sa dai daruri, sa ameninti sau sa faci orice, acest judecator va rosti pururea hotarârea cea dreapta, chiar si asupra gândurilor noastre cele mai pacatoase.
De ar fi trecut oricât de mult timp, constiinta niciodata nu uita cele petrecute; atât in timpul când se savarseste pacatul, cat si inainte si dupa savârsirea lui, ea se ridica impotriva noastra ca un martor acuzator.
In timpul savârsirii pacatului suntem beti si nu bagam in seama constiinta, dar dupa ce am savârsit pacatul, atunci vine spinul cel amarnic al caintei.
De aceea va indemn, paziti-va chiar de la inceput, sa nu zamisliti in voi o pofta rea; iar daca am zamislit-o, atunci sa inabusim in noi samânta cea rea. Daca insa si la aceasta am fost lenesi, atunci, indata ce pacatul s-a aratat prin fapta, sa-l omorâm prin marturisire, prin cainta si prin paza asupra noastra insine.
De aceea zic: osândeste pacatul tau, si te vei libera de o grea povara!
Socoteste acum intelepciunea lui Dumnezeu! Constiinta nu are trebuinta sa ne pârasca necontenit, ca noi nu am putea purta o povara asa grea, daca ea ar vorbi impotriva noastra neincetat.
Dumnezeu a rânduit astfel ca sa ne mustre constiinta de multe ori si cu sârguinta, dar nu neincetat; de multe ori, ca sa nu cadem in delasare, ci sa ramânem treji pana la moarte; nu neincetat si fara ragaz, ca sa nu ne descurajam, ci cateodata sa ne linistim, sa ne mangaiem si sa putem iarasi rasufla.
Mustrarea constiintei, iubitilor, este o ancora sfânta a sufletului, care nu ne lasa sa ne cufundam cu totul in cursa pacatului. Ca nu numai cand savârsim pacatul, ci adeseori multi ani dupa aceea, constiinta iarasi ne aminteste nelegiuirile noastre cele vechi.
Sa ne gandim acum la acest adevar: o constiinta curata este cea mai mare mângaiere in nenorocire. Pentru ce ne temem noi de moarte? Pentru ca nu avem o constiinta curata. Daca noi am avea aceasta, nu ne-ar inspaimanta nici moartea, nici foametea, nici pierderea averii, nici orice altceva.
Ca pe cel bun nu-l pot vatama toate acestea. Sa zicem ca i se rapeste averea; dar el are o comoara in cer!
Cineva il izgoneste din tara sa; dar el are tara sa in cer! Poate ca cineva il fereca in lanturi; dar constiinta lui il face pe el un om liber, si nu baga in seama inchisoarea cea din afara! Totusi, poate ca cineva ucide trupul lui; totusi el va invia!
In sfârsit, sa ne gândim ce dragoste mare ne-a aratat Dumnezeu, prin aceea ca ne-a dat constiinta!
Fiindca El cândva are sa ne traga la raspundere pentru pacatele noastre, de aceea a pus in inima noastra pe acest judecator nemituit, pentru ca el chiar aici pe pamant, sa ne judece pentru pacatele noastre, sa ne faca mai intelepti si sa ne mântuiasca de infricosata judecata viitoare; pentru ca noi inca de aici sa lepadam pacatele noastre, si sa ne putem duce in acea lume cu vesela siguranta, prin harul si iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tatal si cu Sfântul Duh, se cuvine cinstea in vecii vecilor! Amin."
Alte materiale despre păcatul avortului aici!
