OrthodoxPhotos.com
HOME | PHOTOS:
Holy Fathers
Orthodox Elders
Athonite Hermits
Holy Relics
Icons & Frescoes
Holy Land
Monasteries, Churches
Pascha Holy Light
Monasticism
Monastic Obedience
Various Photos
SEARCH:
THE ORTHODOX FAITH:
What's Orthodoxy?
Who started it?
Is it 2000 year old,
before catholicism
and protestantism?

BYZANTINE HYMNS:
Athos Monks[play]
Meteora[play]
Th. Vassilikos[play]
EXTERNAL LINKS:
Orthodox Prayer Ropes
The Jesus Prayer & the Orthodox Prayer Rope (resources)

Cosmarul Alegerii - Efectele Psihologice ale Avortului
de Dr. Rachel M. Macnair

"Am vise cu foetusi, toti le avem aici: vise cu avorturi nesfarsite, cu pete de sange improscate pe pereti; arbori plini de foetusi agatati" – spune Sallie Tisdale, pe vremuri asistenta medicala la o clinica de ginecologie care facea avorturi. Intr-un articol trimis "Harper's Magazine" ea povesteste un cosmar pe care l-a avut: doi oameni o insfacasera si o tarasera undeva. "’Hai sa facem un avort’ - spuneau ei cu voci dezgustatoare - si am inceput sa tip, cuprinsa de o durere atroce; eram hacuita de instrumente chirurgicale neutre, care faceau exact ceea ce trebuia. M-am trezit din vis scaldata in sudoare, abia putand sa respir, si m-am gandit la mese de bucatarie pe care zac femei pline de sange, muscand din cate o perna, sa-si poata inabusi tipetele ca nu cumva sa se auda in afara apartamentului.”

Munca ei nu era plina de bucurii si nici usoara. "Sunt momente in care cred ca nu o sa mai pot suporta vreodata un alt lighean plin cu ramasite de foetusi si sa spun in acelasi timp femeilor cuvinte de incurajare" - scria ea. "...Ma pregatesc pentru urmatorul lighean, pentru un alt avort. 'Cum de rezisti?' ma intrebau clientii... Ma uit la pantecele umflat al cate unei femei si mi se contracta si mie abdomenul gandindu-ma ce va urma”. (1)



******

Care este impactul emotional al avortului asupra persoanelor care se ocupa de asa ceva? Cei care le executa au scris si spus destul pentru a fi limpede ca nu este o procedura medicala obisnuita. Unii, ca Tilsdale, au cosmaruri. Altii sufera de simptome denumite "stres post-traumatic" (PTSD), numit altadata "socul obuzului" sau "oboseala de dupa lupta" (2). Dar practicarea medicinei nu ar trebui sa lase asemenea urme…

In cele ce urmeaza vom cita numai publicatii oficiale pro-avort, mai putin ultimii doi doctori, citati la sfarsit. Convingerea lor ca practica avortului are efecte traumatice nu provine din opozitia lor fata de aceasta.

TRAUMA LOR

Prea putin s-a studiat comportamentul personalului medical din clinicile unde se practica avorturi. Cunoastem doar doua asemenea studii. Unul (de M. Such-Baer) a aparut in “Social Casework” in 1974 iar celalalt (de K. M. Roe) in “Social Science and Medicine” in 1989. Ambele studii au fost facute de cercetatori favorabili avortului legal, totusi ambele atrag atentia asupra prezentei socului post-traumatic (PTSD). Articolul din 1974 a observat incidenta frecventa a "obsesiilor legate de avort, a depresiei, oboselii, iritarii, pierderea autorespectului si conflicte de identitate". Rezultatul - "dezordine reactiva trecatoare" simillara "oboselii de dupa lupta". (3) Celalalt studiu facea observatii asemanatoare:"neplacere in a comunica cu colegii, retinere de a merge la munca, lipsa de energie, nerabdare cu clientii, un sentiment generalizat de discomfort. S-au mai raportat cosmaruri, viziuni obsesive si izolare de lume." (4)

Nu s-a putut stabili clar ca toate aceste simptome sunt legate de faptul ca cei in cauza fac avorturi. Este greu de demonstrat: e greu de spus cine face si cine nu face avorturi; acei care au suferit cel mai mult poate ca nu vor sa dea declaratii; poate ca aceia care practica avortul sufereau de asemenea tulburari mai inainte; in fine, dezbaterea politica curenta, toate acestea la un loc, pot afecta modul in care acesti oameni se raporteaza la ceea ce fac. Totusi, ceea ce stim ne arata ca ar trebui intreprinse si alte cercetari in domeniu.

“American Medical News”, o revista publicata de American Medical Association, a demonstrat "sentimentele contradictorii care afecteaza personalul medical din bransa... Ideea ca asistentele medicale, medicii, brancardierii si consilierii au probleme psihice legate de munca lor este un secret bine pastrat".

Iata alte intamplari: O asistenta medicala care a lucrat mai putin de un an intr-o clinica de avorturi a marturisit ca momentele cele mai grele nu erau atunci cand facea operatia, ci dupa aceea. De multe ori femeile care tocmai avortasera zaceau in pat si plangeau: "Tocmai mi-am omorat copilul, tocmai mi-am omorat copilul...". "Nu stiam ce sa le spun acestor femei" - a declarat ea. "O parte din mine le dadea dreptate"… Un medic din New Mexico a admis ca de multe ori era surprins de furia pe care i-o provoca o noua cerere de avort. In primul rand era furios pe clienta lui. "Dar de fapt eram furios pe mine, pe satisfactia lucrului bine facut pe care o aveam cand apucam capul fatului si il omoram cu o procedura bine pusa la punct." (5)

CAM TOTUL ESTE NEGATIV

Studiul lui Such - Baer din 1974, la un an dupa ce Roe Wade a legalizat avortul in SUA, a aratat ca "aproape tot personalul medical din bransa are sentimente mai mult sau mai putin negative fata de ceea ce face". Cel mai rau este de cei care iau contact cu ramasitele foetusului. "Toate reactiile emotive au fost foarte negative." (6) Studiul cel mai bine documentat s-a bazat pe intervievarea a 130 de practicanti ai avortului din San Francisco, in perioada ianuarie 1984 - martie 1985. "Curios este ca reactiile cele mai negative au fost constatate la adepti inflacarati ai avortului" au notat ei. "Aceasta sugereaza ca si aceia care, teoretic, sunt de acord cu dreptul femeii insarcinate de a avorta, au probleme legate de conflictul dintre ideologia lor rationala si practica de la locul de munca."

Ca atare, cercetatorii s-au decis sa ia interviu numai practicienilor care "se autodefinesc ca fiind pro-avort si sunt decisi sa lucreze in bransa cel putin 6 luni". Au considerat ei ca "aceste persoane nu sunt afectate de prejudecati si vor fi mai potrivite pentru o investigare stiintifica". Facand asa, lotul s-a micsorat la 105 persoane. 75% din ei considerau ceea ce fac drept un act distructiv. Cat despre crima : "ideea era neasteptata pentru partizanii avortului; totusi 18% din ei se refereau la ceea ce fac ca la o crima. Ideea aparea in timpul interviului si era tratata cu un discomfort psihic vadit (7). Chiar Tisdale, o partizana a avortului, a admis ambiguitatea morala a ceea ce facea. Avortul, spune ea, "este la granita dintre bunatate si cruzime. Facut cum trebuie, si tot este o actiune violenta... Este o brutalitate blanda ceea ce facem noi, din dragoste fata de clienta." (8) Stresul pare sa fie cu atat mai mare cu cat foetusul este mai dezvoltat. "Pe masura ce sarcina avanseaza, ideea avortului devine din ce in ce mai respingatoare nu numai pentru mama, ci si pentru noi" - declara Don Sloan, un medic partizan al avortului legal. Dupa ce descrie in detalii procedura, insistand asupra necesitatii de a te asigura ca toate ramasitele foetusului au fost extirpate din uter, el conchide "Vrei sa avortezi? Plateste pretul. E o butada in medicina: daca vrei sa lucrezi in bucatarie, trebuie sa stii sa spargi un ou in tigaie. S-ar putea sa te si arzi." (9)

Avorturile facute la sarcini avansate ridica o dilema practicianului - afirma Warren Hern, un specialist in avorturi. "Medicii si asistentii au retineri de a participa la o operatie violenta si destructiva". El explica astfel retinerile lor: "O parte din mostenirea noastra culturala - si poate chiar biologica - se opune unei operatii destructive, chiar daca stim ca scopul este bun. Nimeni care nu a facut o asemenea operatie nu poate sa inteleaga ce inseamna; dar dupa ce ai facut-o suntem coplesiti de posibilitatile de interpretare. Nu putem nega ca am distrus ceva: vedem fatul in fata ochilor. Senzatia de dezmembrare o simti in forceps ca un curent electric. Cu cat incercam sa rezolvam problema, cu atat ea devine mai insolubila." (10)

COSMARURI

Dar cel mai mult ne spun visele practicienilor. Cosmarurile sunt asa de frecvente incat nici nu merita sa mai fi discutate. Multi dintre cei care s-au retras din bransa, fiind convinsi ca fac ceva rau, raporteaza cosmaruri in continuare. Studiile difera in legatura cu procentul de clinicieni care sufera de cosmaruri. Un studiu facut de Hern arata ca doar doi dintr-o echipa de 24 sanitari au vise urate legate de avorturi iar un alt studiu din “ObGyb News” gaseste un procent de 25%. (11) Poate ca Tisdale a exagerat in afirmatia ei ca toti au cosmaruri - o licenta poetica.

Cum sunt cosmarurile? Tisdale vorbeste de "sange improscat pe pereti" si "arbori plini de foetusi". O asistenta a visat ca indesa un foetus intr-o oala de lut si el nu intra. Copilasul se uita la ea in ochi. Pe langa vasul de lut era un inel alb. Ea a interpretat visul in sensul ca alte asistente medicale o condamnau pentru ce facea. Un cercetator a ajuns la concluzia ca visul acesta arata ca "inconstient, un act de avort este receptionat ca un asasinat. Sora care a avut visul era o partizana a avortului. Totusi reactia ei este tipica. Indiferent de ideologie sau religie, subconstientul reactioneaza la fel la avort." (12) Povestea a aparut in “Obstetrics and Gynecology”, publicatie este partizana a avortului.

Iata ce scrie “American Medical News”: "Practicienii se intreaba daca foetusii simt durerea. Ei vorbesc despre suflet si unde se duce el. Si despre visele lor, in care avortonii ii privesc drept in ochi si ii intreaba 'de ce? de ce ma omori' " (13)

O lucrare prezentata la “Association of Planned Parenthood Physicians” descrie cum doi clinicieni care au visat ca vomitau foetusi. "In general" – conchide autorul - "visele sunt cu atat mai urate cu cat contactul cu foetusul este mai direct. Este evident." (14)

ALTE EXPLICATII

Cum putem interpreta problemele psihice ale practicienilor avortului? Poate ca asa raspunde intelectul uman la ucidere, asa cum este sugerat si de alte persoane care se ocupa cu asa ceva (macelari, hingheri, calai). A ucide o fiinta umana nu este un lucru pe care omul este programat genetic sa il faca. Dar sociologii au si alte explicatii. Una e ca oamenii sufera din compasiune, asa cum fac si altii in alte domenii ale medicinei - chirurgi, asistenti de paralitici. Prroblema se poate rezolva printr-o perioada mai mare de concediu. Poate, dar compasiunea nu explica visele rele pe care le au. Altii spun ca oamenii reactioneaza asa datorita unei neintelegeri primitive si copilaresti a faptelor. Editorialul din “Obstetrics and Gynecology” afirma: "copilul intotdeauna amesteca faptele reale cu fantezia lui. Incapabil de a conceptualiza, copilul gandeste in imagini. El vizualizeaza un 'ou' in 'stomac' si crede ca un copil este deja format in oul acela, ramananand numai sa creasca". Autorul editorialului crede ca aceasta este explicatia. Desi adultii pricep cum este cu reproducerea, "in creierul lor raman fantezii primitive, de aceea, chiar cei maturi intelectual trebuie sa isi impace viziunea rationala cu cea subconstienta. Subconstientul le spune ca participa la o crima." (15)

Daca vederea unui foetus este numai o “fictiune, un simbol, o simplificare”, atunci solutia e simpla. Cea mai buna idee e sa arati realitatea. Tehnologia moderna arata fotografii ale embrionilor la diferite etape de dezvoltare si sonogramele arata miscarea lor in uter. Si totusi, tehnica nu are efect in reducerea stresului de care sufera clinicienii.

UN AVERTISMENT

Aparatorii avortului cred ca este o forma de medicina. Oponentii spun ca este o crima. Daca avortul inseamna suprimarea unei vieti umane, atunci este logic ca aceia care il comit trebuie sa sufere unele consecinte. Daca asemenea consecinte nu exista, putem crede ca avortul nu este violenta impotriva omului. Dar noi le vedem, aceste consecinte. Poate ca visele sunt un avertisment. Atunci ele pot fi o binecuvantare. Bernard Nathanson, vorbind de vremea cand se ocupa de avorturi, isi aduce aminte de o confruntare cu sotia unui coleg. "M-a luat de o parte si "mi-a vorbit despre cosmarurile pe care le are sotul ei. El i le-a povestit: erau pline de sange si copilasi, si a devenit obsedat ca o sa pateasca ceva chiar propriii lui copii pentru pacatele sale." Aceste vise au fost, poate, un avertisment ca sa se opreasca.

Un alt fost avortionist, doctor McArthur Hill, povesteste de eforturile lui de a salva prematurii si de faptul ca adesea avortonii erau mai maturi ca prematurii pe care incerca sa ii salveze. "De abia dupa ce am constientizat asta, am inceput sa am cosmaruri. In visele mele tin in mana un nou nascut sanatos. In fata mea e un juriu de oameni carora nu le vad fetele, si eu ii intreb ce sa fac cu acest nou nascut. Ei ridica degetul sus sau jos, ca la gladiatori. Daca degetul este jos trebuie sa arunc copilul intr-o galeata de apa care este langa mine. Nu ajung chiar pana acolo, pentru ca ma trezesc." (17)

Doctorul Hill s-a trezit, in fine, la realitate. Stie ce face. Altii stiu si ei. Daca este asa, exista o metoda simpla de a inceta cosmarurile - SA SE OPREASCA DE A MAI UCIDE PE CEI NENASCUTI.

******

Rachel M. MacNair, doctor in medicina., este director la "Institute for Integrated Social Analysis in Kansas City" (http://www.consistent-life.org), si autoarea studiului despre stresul post-traumatic "The Psychological Consequences of Killing" (Praeger, 2002), care examineaza efectul uciderii la veteranii de razboi, calai si avortionisti.

**NOTE

1. Tisdale, Sallie, "We do abortions here," Harper’s, October 1987.
2. For a list of the symptoms of PTSD, see Table 1 in my "Abortion Practice as a Perpetration-Induced Trauma," found at http://www.uffl.org/vol10/macnair10.htm. For a fuller treatment of this subject, see my Perpetration-Induced Traumatic Stress: The Psychological Consequences of Killing (Praeger, 2002).
3. Such-Baer, M., "Professional Staff Reaction to Abortion Work," Social Casework, July 1974.
4. Roe, K. M., "Private Troubles and Public Issues: Providing Abortion amid Competing Definitions," Social Science and Medicine (1989) 29:1197.
5. Gianelli, D. M., "Abortion providers share inner conflicts," American Medical News, July 12, 1993.
6. Such-Baer, op cit.
7. Roe, op cit.
8. Tisdale, op cit.
9. Sloan, Don & Hartz, P., Abortion: A Doctor’s Perspective, A Woman’s Dilemma (New York: Donald I. Fine, Inc., 1992).
10. Hern, W. M. & Corrigan, B., "What About Us? Staff Reactions to the D & E Procedure." Presented at the 1978 meeting of the Association of Planned Parenthood Physicians, San Diego, October 26, 1978.
11. Hern and Corrigan, op cit; Jancin, B., "Emotional Turmoil of Physicians, Staff Held Biggest D & E Problem," ObGyn News (1981) 16:15–31.
12. Kibel, H. D., "Editorial: Staff Reactions to Abortion," Obstetrics and Gynecology (1972) 39(1).
13. Gianelli, op cit.
14. Hern and Corrigan, op cit.
15. Kibel, op cit.
16. Nathanson, Bernard, Aborting America (Toronto: Life Cycle Books, 1979).
17. Prolife Action League, 1989.


Traducere si adaptare de Gusztav Farkas si Bogdan Stanciu
Sursa: http://www.geocities.com/alkimistul



Alte materiale despre avort





[ Orthodox Resources / Multimedia / Screen Savers ]
[ Feedback / Donations / Bookmark OrthodoxPhotos.com / Homepage ]

Recommended books for: orthodox & non-orthodox people





                                                                                                                                                                                                                                                                       
Copyright © 2003 - 2014 OrthodoxPhotos.com All rights reserved.