Convorbirea a treisprezecea
Despre copii si tineretul crestin
365. Care este modelul, prototipul ideal pe calea vietii noastre crestine?
Este Insusi Iisus Hristos Mantuitorul lumii. Sa mergem dupa putere pe
urmele Lui, spre a nu pierde calea vietii care duce la mantuire. Dupa
Hristos, cele mai desavarsite modele sunt sfintii, incepand cu Maica
Domnului. Sa le urmam exemplele vietii.
366. In ce fel sfintii si parintii nostri duhovnicesti ne pot fi modele vii
de urmat pe calea mantuirii?
Marele Apostol Pavel, cand trecea prin cetati, invata pe crestini sa
pazeasca invataturile randuite de Apostoli si de preotii din Ierusalim
(Fapte 16, 4). In alt loc zice: "Va mai rugam, fratilor, sa avea luare
aminte pentru cei ce se ostenesc intru voi, pentru cei ce va carmuiesc
intru Domnul si bine va sfatuiesc, si pentru munca lor sa-i socotiti pe ei
vrednici de prisoselnica dragoste" (I Tesaloniceni 5,12-13). In alta
Epistola zice: "Aduceti-va aminte de mai-marii vostri care v-au grait
cuvantul lui Dumnezeu, ca privind cu luare aminte cum si-au incheiat
viata, sa le urmati credinta" (Evrei 13, 2). Vezi ce zice? Sa privim cu
luare aminte la parintii si inaintasii nostri cum si-au incheiat viata.
Adica daca viata lor a fost lumina si pilda pana la mormant pentru noi
toti, atunci sa le urmam credinta. Se poate ca cineva din parintii nostri,
oricat de evlavios ar fi si tare, sa se schimbe din asezarea lui cea buna
si duhovniceasca si sa devina rau si smintitor. Or, aceluia nu trebuie a-i
urma, ca nu impreuna cu el sa ne pierdem sufletul. Iar daca acela a dus
lupta cea buna pana la sfarsit, si in viata cinstita si duhovniceasca s-a
sfarsit, aceluia sa-i urmam. Asa au fost sfintii lui Dumnezeu Apostolii,
Mucenicii si Cuviosii Parinti pe care Biserica ii cinsteste de mii de ani
si le urmeaza invataturile pline de sfaturi Si mantuitoare de suflet.
Acestia, dupa cuvantul Domnului, au fost faclii aprinse pe pamant si au
rabdat pana in sfarsit ispite si necazuri pentru Hristos. Pentru aceea au
si luat cununa vietii de veci, fiindca "lupta cea buna s-au luptat si
calatoria au savarsit" dupa voia Domnului.
Toti Sfintii si Cuviosii Parinti canonizati de Biserica lui Hristos ne
sunt modele de urmat pe calea mantuirii fara nici o indoiala. De aceea
suntem datori a-i cinsti cu toata evlavia si a le urma dupa putere,
rugaciunea, postul, curatia, smerenia, blandetea, mila, sfatul si jertfa.
La fel, sa urmam si viata curata si binecuvantata a parintilor nostri
trupesti care ne-au nascut si a duhovnicilor si parintilor nostri care
ne-au unit cu Hristos si ne-au ajutat cel mai mult pe calea mantuirii.
367. Ce trebnie sa invatam mai intai de la sfinti? Dar de la parintii
nostri duhovnicesti, care ne-au crescut si au adormit in Domnul?
De la sfinti sa invatam mai ales marea lor iubire pentru Dumnezeu,
statornicia lor in dreapta credinta, curajul cu care marturiseau pe
Hristos si sfintenia desavarsita a vietii lor, iar de la parintii nostri
duhovnicesti sa invatam blandetea si dragostea cu care ne-au crescut si
ne-au vorbit de Dumnezeu, ravna lor pentru biserica si rugaciune si mila
cu care ajutau pe toti oamenii la mantuire.
368. In ce masura copiii, prin nerautatea si curatia lor, ne pot fi modele
spre o viata curata si duhovniceasca?
Sfantul Apostol Pavel zice ca de la copii putem lua numai nerautatea si
nevinovatia lor, dar nu si intelegerea lor prunceasca. "Fratilor, spune
el, nu fiti copii cu mintea. Adica fiti copii cu nerautatea. La minte,
insa fiti desavarsiti" (I Corinteni 14, 20). De la prunci putem lua pilda
smerenia, dupa cum a zis Domnul: "Cine se va smeri pe sine ca pruncul
acesta, acela este cel mai mare intru Imparatia cerurilor" (Matei 18, 4).
Iar daca cineva, prin darul lui Dumnezeu, va ajunge sa fie desavarsit cu
mintea si intelegerea si sa aiba nerautatea, smerenia si curaitia
pruncilor, acesta cu adevarat a ajuns la culmea nepatimirii si poate sa
fie pilda de urmat pe calea mantuirii.
369. Cuvintele lui Hristos "Lasati copiii sa vina la Mine, ca a unora ca
acestia este Imparatia cerurilor", (Matei 19,14) este o porunca pentru noi
toti sau numai un un indemn?
Aceste cuvinte sunt o porunca pentru noi toti care vrem sa ne mantuim, si
sa ne silim sa avem inima smerita si nevinovata de copii. Dar vezi ca nu a
zis ca numai a acestora este imparatia cerurilor, ci: "a unora ca
acestia". Adica toti care prin darul lui Dumnezeu si prin lucrarea
faptelor bune ajung la masura curateniei si a nevinovatiei pruncilor, vor
dobandi imparatia cerurilor. Aceasta porunca priveste si pe parintii
trupesti. Ca au prima datorie fata de copii sa le dea viata, sa-i lase sa
vina la viata, iar nu sa-i omoare. Apoi au porunca sa-si creasca copiii in
credinta si in frica de Dumnezeu, in rugaciune si in viata curata. De vor
face asa, copiii lor vor creste bine, vor purta in ei pe Hristos si vor
urma toata viata lui Hristos. In felul acesta vor implini si ei porunca
Domnului: "Lasati copiii sa vina la Mine!".
370. Copiii botezati si nevinovati sunt mai buni la Dumnezeu decat monahii
si crestinii desavarsiti? Ce asemanare este intre copii si cei
desavarsiti?
Mai mare plata de la Dumnezeu au monahii si crestinii care vor castiga
nevinovatia si curatenia pruncilor prin lupte si osteneli, decat copiii
botezati ai crestinilor. Caci copiii numai prin darul Prea Sfantului Duh
de la Botez au luat desavarsirea, fara de osteneala proprie. Iar crestinii
si monahii buni au rabdat pana la moarte necazurile, scarbele si durerile
veacului de acum si prin rabdarea lor au dobandit sufletele lor (Luca
21,19; Romani 12,12; Efeseni 4, 2; Tit 2, 2).
371. De ce totusi Mantuitorul cheama pe copii la Sine inaintea tuturor
oamenilor si ni-i da drept modele de desavarsire?
Mantuitorul nostru Iisus Hristos, fiind Insusi izvorul nemarginit al
dragostei, al curatiei si al nevinovatiei, din dragostea Sa cea
nemarginita iubeste pe copii pentru nevinovatia lor si ii cheama la Sine,
ca sa ne dea noua pilda spre a urma cu fapta curatenia, nevinovatia si
nerautatea pruncilor si a copiilor curati. Prin cuvintele: "Lasati
copiii sa vina la Mine", Domnul ne arata ca El iubeste pe copii si
nevinovatia lor si cu pilda ne indeamna pe toti sa fim ca ei.
372. Copiii nevinovati care se duc la Domnul de mici, pot fi considerati
sfinti si deci modele de urmat pentru noi?
Pot fi considerati sfinti si modele de urmat pentru noi cat priveste
nevinovatia si curatia lor, dar nu si lupta si suferinta pentru lucrarea
poruncilor lui Dumnezeu. Caci ei au intrat in imparatia cerurilor numai
pentru nevinovatia vietii, nu si pentru ostenelile faptelor bune pe care
le-au indurat cu barbatie sfintii lui Dumnezeu, care prin multe suferinie
si prigoane pentru Hristos au dobandit viata vesnica (Matei 5,10-13; Fapte
14, 22; II Corinteni 4,17; II Tesaloniceni 1, 5).
Mantuitorul nostru Iisus Hristos a zis: "De nu va veti intoarce si de nu
vep fi ca pruncii, nu veti intra intru imparatia cerurilor" (Matei 18, 3).
Dar la aceasta nevinovatie si curatenie a pruncilor, sfintii lui Dumnezeu
prin mari lupte, osteneli si chinuri, au ajuns.
373. Ce raspuns greu vor da inaintera Domnnului acei parinti trupesti si
sufletesti care smintesc pe fiii lor si nu poarta grija de mantuirea
sufletelor lor?
Parintii trupesti si sufletesti, care smintesc prin faptele si cuvintele
lor pe fiii si fiicele lor si nu poarta grija de mantuirea sufletelor lor,
au asupra lor "vaiul" spus de Mantuitorul: "Vai lumii pentru sminteli!...
Dar mai vai de cel prin care vine sminteala!... Acela mai bine si-ar
lega o piatra de moara de grumaz si sa se arunce in adancul marii" (Matei
18, 6-7). Prin greutatea pietrei de moara se arata cat de greu este
pacatul smintelii, care aduce pierderea tuturor celor ce s-au smintit.
Iar pentru nepurtarea de grija a parintilor trupesti si sufletesti privind
calauzirea copiilor si crestinilor pe calea mantuirii, acestia vor lua
osanda lui Eli preotul care nu a purtat de grija de cei doi fii ai sai,
Ofni si Finees, lasandu-i sa faca multe rautati inaintea Domnului. Din
aceasta nepurtare de grija si-a pierdut viata si sufletul atat preotul,
cat si fiii sai, iar sicriul Legii Domnului a fost luat in robie de
Filisteni (I Regi 4,18-20; I Regi 2,13-18).
374. Se stie ca cei mai loviti si biruiti de ispitele veacului nostru sunt
copiii si tinerii, fiii nostri sufletesti. Cine poarta aceasta vina pentru
caderea si slabirea lor spiritnala? Ce ar trebui sa facem pentru salvarea
si calauzirea lor pe calea cea buna?
Cea mai mare raspundere pentru catehizarea si povatuirea copiilor, a
tinerilor si a fiilor nostri sufletesti o poarta parintii lor trupesti si
duhovnicesti.
Datoriile principale ale parintilor catre copiii lor sunt acestea:
- A-i iubi (Tit 2, 4);
- A-i invata Legea lui Dumnezeu (Exod 12, 26-27), adica dreapta credinta
si faptele bune;
- A-i invata frica lui Dumnezeu (Facere 18, 19; Deuteronom)
- A le povesti lucrurile cele minunate ale lui Dumnezeu (Exod 10,
2;13,14);
- A le povesti judecatile lui Dumnezeu (Ioil 1, 3);
- A-i invata cu ascultarea si supunerea (Pilde 4, 3-4);
- A-i conduce spre tot lucrul bun (I Timotei 3, 4); a-i deprinde de mici
rugaciunca, ascultarea de Biserica, smerenia, viata curata;
- A-i mustra cand gresesc (I Regi 2, 23);
- A-i indrepta si a-i pedepsi (Deuteronom 8, 5; Pilde 3,12;13, 24);
- A nu-i intarata (Efeseni 6, 4; Coloseni 3, 21);
- A se ruga lui Dumnezeu pentru binele lor spiritual si material (Facere
17,18; I Paralipomena 29,18);
- A-i compatimi, adica a plange cu ei (Psalm 102, 13), cand sunt in
suferinta si a nu-i sminti;
- A le da pilda buna cu viata lor (IV Rcgi 14, 3; 15, 3; II Paralipomena
34, 2).
Acestea si altele de acest fel sunt datoriile parintilor trupesti fata de
fiii lor. Dar si parintii duhovnicesti, ca: arhiereii, staretii de
manastiri si schituri, preotii de la parohii, dascalii Bisericii, nasii de
botez, de cununie si de calugarie si toti care au fii sufletesti sub a lor
ascultare, au mare grija si mare raspundere pentru formarea si cresterea
duhovniceasca a fiilor lor sufletesti, spre slava lui Dumnezeu, stiind ca
un singur suflet este mai scump decat toata lumea, precum a zis Domnul
(Matei 16, 26; Marcu 8, 36-37; Luca 9, 25). Nepasarea si negrija
pastorilor duhovnicesti si trupesti pentru cresterea si indreptarea fiilor
lor sufletesti le pedepseste aspru Domnul Dumnezeusi in veacul de acum si
in cel viitor, cum citim in Sfanta Scriptura!
375. Cum trebuie si cum putem ajuta mai mult pe copiii si pe fiii nostri
sufletesti sa urmeze lui Hristos, sa stea la picioarele Lui si chiar sa se
invredniceasca a-L purta pe Hristos in inima lor?
Vom putea ajuta spre mantuire pe fiii nostri trupesti si sufletesti numai
daca noi si parintii nostri trupesti si sufletesti ne vom face datoria
dupa cele aratate la intrebarea de mai sus. Dar mai ales daca le vom da
pilda nu numai cu vorba, ci si cu fapta si cu trairea, dupa invatatura
Sfintilor Parinti care zic: "Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale".
Sfantul Isaac Sirul zice: "Mustra si invata pe altii, nu numai prin
cuvant, ci prin puterea lucrarii tale". Tot el, aratand ca pilda vietii
zideste si foloseste pe altii mai mult decat cuvantul cel frumos si
mestesugit, zice: "Altul este cuvantul din lucrare (experienta)si
altul este cuvantul cel frumos si fara de iscusinta lucrarii. Cuvantul din
lucrare este camara nadejdii, iar intelepciunea cea nelucratoare este
amanet al rusinii" (Filocalia vol.X, Cuvantul 1). Am insemnat aici aceste
cuvinte ca sa arat ca cea mai mare si mai puternica invatatura data
copiilor si fiilor nostri duhovnicesti nu este numai vorba, ci pilda
vietii prin lucrare. Ca toti ne grabim la invatat, dar fericit este in
viata cel ce tace si face. Dumnezeiescul Parinte Ioan Gura de Aur zice:
"Cuvantul de multe ori tare strigand pe multi i-a suparat, iar fapta buna
cea lucratoare si tacand pe toti ii foloseste... De aceea, fratii mei,
daca ne-ar ajuta mila lui Dumnezeu, macar cu varful degetului sa ne
atingem de cele ce invatam pe altii prin cuvant. Insa daca vorbim altora
din lucrare, atunci cuvintele noastre au putere, ridica pe multi din
pacate prin pocainta, si-i fac fii ai lui Dumnezeu dupa har. De aceea sunt
atatea drame si copii rai, neascultatori in familiile noastre, pentru ca
cei dintai care smintesc pe copii sunt, chiar parintii. Sau daca ii invata
cu cuvantul, ii ucid cu viata lor rea, mai ales cu betia, desfraul,
necredinta, cearta, lipsa de la biserica si hulirea lui Dumnezeu. Copiii
si fiii nostri sufletesti trebuie sa ne vada totdeauna blanzi la cuvant;
smeriti in comportare, milostivi la inima, nelipsiti de la biserica,
legati mai mult de Dumnezeu decat de cele pamantesti si infranati de la
toate cele rele. Dar mai presus de toate sa ne vada ca traim cu totii in
dragoste, care este cununa tuturor faptelor bune. Cine iubeste din inima
pe oameni, acela are pe Hristos in inima. Iar cuvantul care iese din
inima, patrunde in inimile tuturor. De vom face asa, vom fi ca o lumina in
sfesnic si vom fi binecuvantati de Dumnezeu cu multi si buni fii
sufletesti pe pamant, iar in cer cu viata vesnica.
376 Cum vedeti o indreptare a tinerei generatii de azi, atat de lovita de
necredinta, de sexualitate, de alcoolism si secte?
Daca va avea crestinul in viata sa doua ziduri: frica de Dumnezeu in
dreapta sa si frica mortii in stanga sa, atunci fiecare si-ar indrepta
viata sa inaintea lui Dumnezeu. Marele prooroc David zicea: "De-a
pururea vad pe Dumnezeu inaintea mea, ca de-a dreapta mea este ca sa nu
gresesc" (Psalm 15, 8). Iar in alt loc scrie: "Fiule, adu-ti aminte de
cele mai de pe urma ale tale si in veac nu vei gresi" (Sirah 7, 38). Inca
este scris: "Cu frica de Dumnezeu se abate de la rau tot omul" (Pilde
16, 6). Iar Sfantul Vasile cel Mare zice: "Cea mai inalta filosofie
pentru om este sa aiba moartea neincetat inaintea ochilor sai". Asadar,
tot omul - fie el tanar sau batran - de va calatori intre aceste doua
ziduri, adica intre frica de Dumnezeu si frica de moarte, nu se va abate
in viata nici la stanga, nici la dreapta, ci va merge drept, cu cumpatare
si cu mare intelepciune spre Dumnezeu. Daca atat parintii trupesti, cat si
cei duhovnicesti si-ar face cu frica de Dumnezeu datoriile lor, dupa
invatatura Sfintei Scripturi, mai mult ar ajuta la indreptarea tinerilor
si a copiilor pe care ii au ca un dar de la Bunul Dumnezeu si pentru care
vor da mare si greu raspuns in ziua cea mare a judecatii de apoi.
377. Care este marea responsabilitate a Bisericii pentru oameni in general
si pentru crestini in special, spre a-i ajuta pe calea mantuirii?
Marea raspundere a Bisericii fata de fiii ei, fata de toti crestinii si
necrestinii este aceeasi dintotdeauna: de a propavadui Evanghelia in
lume, de a boteza in numele Prea Sfintei Treimi, de a creste si hrani
duhovniceste pe cei ce cred, de a se ruga intotdeauna pentru toti oamenii
(I Timotei 2, 2). Grija Bisericii este de a apara dreapta credinta in lume
si a forma buni preoti predicatori care sa cunoasca bine invataturile
Sfintei Scripturi, invataturile patristice, canoanele Apostolilor, ale
celor sapte Sinoade Ecumenice si cele ale sfintilor, apoi invatatura de
credinta si puterea disciplinara a Bisericii spre indreptarea celor rai si
razvratiti de la dreapta credinta. Dar mai presus de toate Biserica lui
Hristos trebuie sa se roage prea milostivului Dumnezeu sa pazeasca lumea
si tara de razboaie, de cutremure, de foamete, de dezbinare, de tot felul
de secte si patimi care ucid sufletele oamenilor si dezbina familia
crestina. Sa cerem in rugaciunile noastre pastori cat mai buni ca sa
carmuiasca bine corabia Bisericii, mame credincioase ca sa nasca si sa
creasca copii eredinciosi si peste tot oameni iubitori de Dumnezeu si de
dreapta credinta.
378. Dupa cum se stie, familia crestina trece printr-o criza tot mai mare.
In parte si-a pierdut caracterul sacru de taina divina, devenind pentru
unii un contract social, caci a slabit mult credinta in Dumnezeu, cat si
increderea intre soti, iar copiii au devenit o povara grea pentru parinti.
Ce sfaturi duhovnicesti propuneti pentru intarirea crestina a familiei in
Biserica Ortodoxra?
Criza vietii de familie este un fenomen general in lume, ca urmare a
slabirii credintei in Dumnezeu. Mijloacele de intarire a familiei crestine
sunt cele cunoscute din totdeauna: mai multa credinta in Dumnezeu, mai
multa rugaciune, post, spovedanie regulata, Sfanta Impartasanie cu
randuiala, citirea cartilor sfinte si nastere de copii. Toate acestea
salveaza familia. Dar despre acestea cred ca au grija mai mult decat noi
cei randuiti de Dumnezeu sa conduca Biserica pe calea mantuirii. Noi,
calugarii, sa luam aminte de cele ce am fagaduit lui Dumnezeu la calugarie
si pe cat ne ajuta mila Domnului sa ne silim a fi de folos si celor de
afara, adica tuturor crestinilor si necrestinilor. Mai intai sa nu-i
smintim cu slabiciunile noastre, apoi sa ne rugam Bunului Dumnezeu, Prea
Curatei Sale Maici si tuturor Sfintilor Lui sa ne ajute si noua si lor sa
strabatem cu bine calea cea sfanta a mantuirii. Sa ne aducem aminte de
cuvantul Domnului nostru Iisus Hristos care zice: "Putin aluat dospeste
toata framantatura" (Galateni 5, 9). Daca si noi, si bunii crestini pe
care numai Dumnezeu ii stie si le cunoaste inimile, ne vom sili sa fim
aluat bun, speram ca pe multi ii vom face buni cu mila si ajutorul tatalui
ceresc Care nu voieste moartea pacatosului. Ramane totul la mila, ajutorul
si indurarea Prea Bunului Dumnezeu. El va lumina si indrepta cum stie pe
cei pe care noi ii socotim pierduti. Sa ne aducem aminte si ce a zis
Dumnezeu marelui prooroc Ilie cand credea ca a ramas singur prooroc in
Israel. Iar Dumnezeu i-a spus ca mai are sapte mii de barbati alesi care
nu si-au plecat genunchii lui Baal si a caror gura nu l-au cinstit pe el
(III Regi 19,18). Asadar, noi suntem praf si cenusa si nu stim cati robi
ascunsi are Dumnezeu in tara noastra si in toata lumea Sa si nu stim in ce
chip poarta El grija de mantuirea sufletelor omenesti.
379. Pentru intarirea credintei si increderii intre soti, ce sfaturi
parintesti dati?
Si la acestea voi raspunde cu marturiile Sfintei Scripturi. Mai intai voi
arata care sunt datoriile barbatilor fata de femeile lor legitime pe care
le-au luat cu randuiala crestineasca:
- A le iubi, atat fireste cat si duhovniceste, (Facere 24, 6; Efeseni 5,
25; 28, 33; Galateni 3,19);
- A le cinsti (I Petru 3, 7);
- A le fi credinciosi (Pilde 5,18-20; Maleahi 2,14-15);
- A trai cu ele in toata viata lor (Facere 2, 24; Matei 19, 39; I
Corinteni 7,11; Efeseni 5, 31);
- A le mangaia (I Regi 1, 8).
Barbatii credinciosi sunt datori sa-si ia sotii credincioase, nu de alta
lege, ca sa li se dezbine familia (Facere 24, 3; 28,1).
Barbatii trbuie sa-si cinsteasca sotiile lor ca pe ei insisi (Facere 2,
23; Maleahi 2,15; Matei 19, 5-6; Efeseni 5, 28). Cat priveste datoriile
barbatilor credinciosi fata de sotiile lor neconvertite la crestinism, sa
se urmeze sfatul dat de Sfantul Apostol Pavel in Epistola 1 catre
Corinteni (7,12;14, 6).
Datoriile femeilor catre barbatii lor sunt acestea:
A-i iubi (Tit 2, 4); a-i respecta (Efeseni 5, 33); a le fi credincioase (
I Corinteni 7, 3; 5, 39); a le fi supuse (Facere 3,16; I Corinteni 14,
34; Efeseni 5, 22-24; Galateni 3, 18; I Timotei 2, 11-12); a le naste
copii si a-i creste in frica Domnului.
Aici vedem ca marele Apostol Pavel in Epistola sa catre Coloseni zice:
"Femeilor, fiti supuse barbatilor vostri, precum se cuvine intru Domnul"
(Coloseni 3, 18). Asadar, femeile sa se supuna barbatilor precum se cuvine
intru Domnul, iar daca vreun barbat tiran, rau si patimas ar obliga femeia
sa la pacate grele de desfranare, la avorturi, sau ar opri-o sa nu faca
copii, sau ar sili-o la alte pacate grele si fara de lege, atunci femeia
este datoare a nu se supune barbatului, caci aceasta supunere a ei nu este
"precum se cuvine intru Domnul", ci este o supunere diabolica care ii
duce pe amandoi in osanda. Intre datoriile femeilor fata de barbati sunt
si acestea: ele nu trebuie sa se infrumuseteze cu podoabe si haine scumpe
care smintesc barbatii si alunga Duhul Sfant de la ele (Timotei 2, 9; I
Petru 3, 3), ci sa se impodobeasca cu fapte bune ca: smerenia, evlavia,
rugaciunea, blandetea si milostenia (Timotei 2, 9; I Petru 3, 4); sa
poarte imbracaminte simpla (Timotei 2, 9-10); sa faca cinste sotilor lor
(Pilde 31, 23;1 1, 6).
Iar ca sfaturi duhovnicesti personale pentru buna armonie familiei
crestine, recomand urmatoarele: cei doi soti sa fie oameni credinciosi,
sa se roage regulat seara si dimineata, sa aiba in casa carti sfinte, sa
participe in sarbatori la Sfanta Liturghie, sa tina dupa putere sfintele
posturi si sa se spovedeasca in fiecare post Cei doi soti sa aiba ca
duhovnic un parinte bun, bland si intelept: Acelasi lucru sa-l faca si cu
copiii lor. In familia unde stapaneste Dumnezeu, credinta, dragostea,
rugaciunea, evlavia si viata curata acolo domneste bucuria vietii,
intelegerea, pacea Duhului Sfant; armonia duhovniceasca. Iar in casa unde
stapaneste betia, desfraul, avortul, necredinta, vrajitoria si razbunarea,
acolo intra diavolul, cearta, divortul si moartea. Fiecare din cei doi
soti sa-si alega calea vietii, a convietuirii familiale crestine. Un rol
mare la salvarea crizei din viata de familie il are Biserica si preotul de
parohie. Apoi duhovnicul, cartile sfinte si rugaciunea.
380. In cazuri de conflicte intre soti, ce trebuie sa faca ei pentra
impacare si evitarea divortului?
Cel dintai lucru, trebuie sa se impace, sa-si ceara iertare unul de la
altul. Apoi sa se spovedeasca amandoi de tot ce au gresit si sa primeasca
cu bucurie sfatul duhovnicului si canonul dat:
Si mai ales sa staruiasca in rugaciune, ca prin rugaciune, mai mult decat
prin orice virtute, se castiga dragostea de Dumnezeu si de aproapele, cum
spune Sfantul Maxim Marturisitorul in Filocalie, volumul II.
Pentru a se izgoni ura si razbunarea dintre soti, ei amandoi trebuie sa se
roage unul pentru altul, sa-si aduca aminte de cuvintele Domnului Care
zice: "Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor care va urasc,
rugati-va pentru cei ce va blestema pe voi" (Matei 5, 44), sa urmeze si
cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Soarele sa nu apuna intru
mania voastra" (Efeseni 4, 26) si sa nu uite ca "prieten adevarat este
acela care indura necazurile, nevoile si nenorocirile aproapelui, ca pe
ale sale, cand acela este incercat, fara zgomot si fara tulburare". Am
zis sa se roage sotii unul pentru altul cand vin neintelegerile intre ei,
caci cu cat se roaga cineva din suflet pentru cel ce il defaima, cu atat
Dumnezeu le arata adevarul celor ce se smintesc. Rugaciunea pe care o face
cineva pentru binele celui ce l-a suparat alunga din mijloc ura si aduce
dragostea lui Dumnezeu intre ei. Apoi prietenia adevarata si dragostea
duhovniceasca se face statornica intre soti, daca ei vor fi hotarati in
inima lor sa rabde unul de la altul toate necazurile vietii. Numai atunci
vor ajunge la acea fericita porunca, care zice:
"Purtati sarcina unul altuia si asa veti plini Legea lui Hristos"
(Galateni 6, 2).
381. Ce sfaturi evanghelice dati parintilor care nu vor sa nasca copii si
recurg la avorturi si alte practici ucigase?
Cei ce-si ucid copiii sunt impotriva vietii create de Dumnezeu, impotriva
societatii omenesti si impotriva mantuirii lor. Acesta este cel mai greu
pacat al crestinului pe pamant. Numai printr-o pocainta mare se pot
mantui. Toti barbatii care indeamna pe femeile lor sa faca avorturi sunt
ucigasi si toate femeile care fac avorturi cu voia lor sau a barbatilor
sunt ucigase. Toti care impiedica nasterea de copii, prin orice fel de
mijloace, sunt ucigasi. Pacatul uciderii este pacat strigator la cer
(Facere 4, 10). Pacatul uciderii intineaza pamantul si aduce osanda lui
Dumnezeu (Numerii 35, 33-34; Psalm 105, 33). Dumnezeu priveste cu mare
manie asupra celui ucigas (Psalm 5, 6; Pilde 6, 16-17; 1 Paralipomena 22,
8). Dumnezeu urmareste cu manie pe cei ucigasi (Psalm 9, 12; Isaia 26,
21). Dumnezeu se razbuna pe cei ucigasi (Deuteronom 32, 43; Iezechiel
24, 7-8). Dumnezeu cere sange pentru sange (Facere 9, 5-6). Dumnezeu se
razbuna pentru sangele slugilor sale (Deuteronom 32, 43; IV Regi 9, 7).
Femeile care fac desfranare si isi omoara copiii in pantece, facand
ucidere, sa se opreasca de la Sfanta Impartasanie, dupa Sfintele Canoane,
pana la iesirea din viata (Ancira 21). Femeile care iau medicamente si
buruieni otravitoare si pierzatoare, precum si cele ce primesc otravuri
omoratoare de prunci, sa se supuna canonului de 20 de ani al ucigasului (
Sinodul al VI-lea Ecumenic, canonul 91).
Femeia care nu se ingrijeste de copilul ei cu intentia de a muri sau face
avort din neglijenta, sa primeasca canonul pentru uciderea premeditata
(Sfantul Ioan Pustnicul, canonul 36). "Femeia care va lua ierburi ca sa
nu nasca copii, aceea sa aiba pocainta cinci ani si sa faca 300 de metanii
pe zi. Iar de va fi cu voia barbatului ei, mai rau este. Nici biserica sa
nu-i primeasca prescura ei, nici prinosul de vin pana se va pocai"
(Migne, P.G. 20). Femeia de-si va ucide pruncii la nastere de buna voie,
in toate ziIele vietii ei sa se pocaiasca. Femeia care-si strica pantecele
ca sa nu nasca copii, zece ani sa se pocaiasca, doi ani sa stea in curtea
bisericii, trei ani sa stea langa usa bisericii, ascultand Scripturile,
alti patru ani sa stea cu catehumenii in tinda bisericii (in pronaos)
pana ce zice diaconul Cei chemati iesiti... Iar un an sa stea cu
credinciosii la Litiurghie si apoi sa se impartaseasca". (Indreptarea
Legii, 21, pag 245).
Cel mai mare pacat al credinciosilor casatoriti este avortul, uciderea de
copii si al doilea asemenea acestuia este desfranarea (adulterul).
Indemn pe toti credinciosii Bisericii Ortodoxe sa se fereasca de aceste
doua prea mari pacate, iar daca le-au facut, cu voie sau fara voie, sa se
marturiseasca la duhovnic cu mare cainta, sa primeasca canon cu cainta
pentru ele si asa, cu mila lui Dumnezeu, sa-si mantuiasca sufletele lor.
Sa-L rugam pe Mantuitorul Hristos Care S-a facut prunc pentru noi sa
pazeasca casele credinciosilor nostri si pamantul romanesc de aceste doua
prea cumplite pacate strigatoare la cer, care aduc mania Domnului peste
noi toti si osanda vesnica.
382. Se poate spera intr-o echilibrare crestina a familiei pe viitor, si
in ce conditii anume?
Mai intai de toate, pentru a ajunge oamenii la cele ce intrebati, trebuie
ca toti sa aiba credinia in Dumnezeu si frica de El. Apoi sa traiasca cu
infranare si cumpatare (I Corinteni 7, 31; Tit 2,12). Frica de Dumnezeu
si cumpatarea sunt obligatorii, atat slujitorilor, cat si crestinilor (I
Timotei 3, 23; Tit l, 7; I Timotei 3, 11). Apoi tinerilor (Tit 2, 6),
batranilor (Tit 2, 30) si tuturor credinciosilor barbati si femei (1
Tesaloniceni 5, 6-8; Galateni 5, 22; II Petru 1, 6). Frica de Dumnezeu se
naste in om din credinta in Dumnezeu, dupa cum arata Sfantul Maxim
Marturisitorul, zicand: "Cel ce crede in Domnul se teme de chinuri; cel
ce se teme de chinuri se infraneaza de la patimi si rabda necazurile; cel
ce rabda necazurile, va avea nadejde in Dumnezeu; iar cu nadejdea in
Dumnezeu se dezlipeste mintea de toata impatimirea celor pamantesti. In
sfarsit, mintea desfacuta de acestea va avea iubirea catre Dumnezeu"
(Filocalia, volumul II, pag. 32). Bine a zis unul din sfinti, ca toata
fapta buna incepe de la frica de Dumnezeu si se termina la dragostea de
Dumnezeu (Sf. Isaac Sirul, Cuvantul I). Asadar, se poate spera intr-o
echilibrare crestina a familiei numai atunci cand crestinii vor avea
credinta dreapta in Dumnezeu, frica de Dumnezeu si mai presus de toate,
dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Atunci vor asculta de Evanghelie si
vor avea mila de sufletele lor si ale copiilor lor.
Inapoi la cuprins
