Intr-una din zile a venit la duhovnic o femeie gravida cu primul copil sa se marturiseasca, si a spus: Parinte am venit sa ma marturisesc ca am o mare tulburare si neliniste cu sotul meu, care este om rau si fara credinta in Dumnezeu. Imi spune mereu sa nu-i fac copii, caci copii sunt "salba dracilor". Ma ameninta ca daca nu avortez, ma lasa ori are sa ma omoare. Dar eu i-am spus ca mai bine vreau sa mor decat sa fac crima, omorand copilul pe care Dumnezeu voieste sa mi-l dea. Eu vreau sa fiu mama, nu criminala. Dar el mereu ma injura si ma ameninta cu moartea si nu mai stiu ce sa fac.
     A intrebat-o preotul:
     - Esti cununata cu el?
     - Da parinte.
     Iar el i-a zis:
     - Posteste dupa puterea ta, roaga-te si mergi la biserica. Prin aceste fapte bune ai sa-l faci bun si pe el, dupa marturia Apostolului Pavel, care zice ca se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa si invers!
     Dupa ce s-a marturisit femeia curat de toate pacatele ei a zis:
     - Parinte, te rog sa-mi dau un canon sa-l fac, ca bunul Dumnezeu sa schimbe gandurile cele rele ale barbatului meu, ca doar ne-am casatorit din dragoste, si cu buna intelegere a noastra si a parintilor; si nu era asa ca acum, ca n-as fi mers dupa el in veci!
     Preotul i-a spus:
     Sora, daca voiesti sa faci canon, te sfatuiesc sa iei pe Maica Domnului ocrotitoate in viata ta, ca ea are mare trecere in fata Preasfintei Treimi; mai mult decat toti Sfintii lui Dumnezeu. Fa cum te-am invatat si, pe langa aceasta, sa cinstesti in fiecare dimineata Acatistul Maicii Domnuluisi seara cinstitul ei Paraclis. Dupa terminarea rugaciunii, sa pomenesti si pe sotul tau, ca sa-i dea Dumnezeu gand bun si sa-l intoarca la calea cea buna.
     Femeia a primit cu mare bucurie sfatul si canonul si s-a fagaduit ca-l va face cu toata sarguinta.
     Dupa doua luni de zile a venit iar femeia si a zis:
     - Parinte, mare minune s-a intamplat cu mine. Am facut toate cu m-ati invatat si am pomenit cu lacrimi la rugaciune pe sotul meu Ioan si iata ce mi s-a intamplat: Intr-o seara, fiind tare obosita, mi-am facut rugaciunile de seara si paraclisul Maicii Domnului cu candela aprinsa inaintea sfintei icoane si, adormind putin, am avut o vedenie infricosata: se facea ca ma aflu pe o vale frumoasa intre doua randuri de munti care se terminau cu piscuri inalte de stanci. Intre munti era o sosea.
     Mergand pe aceste drum frumos si aruncandu-mi privirea, am vazut ca la marginea padurii erau niste arbori de foc si la fiecare arbore, era legata cu funii de foc cate o femeie; toate tipau groaznic si se zvarcoleau, ca de la spate le ardeauarborii aceia de jaratic aprins, de care erau legate. Apoi am vazut ca de pe munti au venit niste vulturi de foc care, cu ghiarele si cu ciocul, se asezau pe pieptul acelor femei si le mancau sanii, pana li se vedeau oasele, apoi zburau din nou in munti, iar ele racneau ingrozitor si cereau ajutor de la Dumnezeu. Sanii acelor femei in putinta vreme au crescut inapoi si indata vulturii aceia infocati iar veneau si le mancau sanii. Femeile acelea racneau foarte tare si se zvarcoleau in chinurile acelea mari si amare. Eu, vazand acestea, eram foarte ingrozita si inspaimantata, fiind singura pe acel drum. Cautand si de cealalta parte a soselei, am vazut acelasi lucru. In fata acestei groaznice privelisti, am cazut in genunchi si ma rugam Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Preacuratei Sale Maici, sa ma scoata de acolo ca ma temeam foarte mult, ca nu cumva acei vulturi infocati sa vina si la mine si sa ma sfasaie ca pe femeile acelea, caci eram singura in acel loc. In timp ce ma rugam, vad venind un om in urma mea - si m-am bucurat foarte mult, sperand sa-mi fie de mare ajutor in calatoria mea prin aceasta groaznica priveliste.
     Cand a ajuns la mine acel om, mi-a zis: "Vezi, femeie, ce se intampla aici?" Eu, luand indrazneala, am intrebat: "Te rog, omule, unde sunt eu aici?" Iar el mi-a raspuns: "Aici esti unde a binevoit Dumnezeu sa fii, ca sa vezi chinurile acestor femei care fac avorturi si n-au voit ca sa le suga pieptul copii lor, ci ii ucid, fiind mai rele decat fiarele si taratoarele pamantului; de aceea le vor manca sanii acesti vulturi de foc in vecii vecilor. Ca animalele, oricat de salbatice ar fi si oricat de veninoase, nu numai ca nu-si omoara puii lor, ci ii apara foarte mult, chiar cu pretul vietii. Iata aceste femei blestemate pe care le-a ajuns urgia cea dreapta a lui Dumnezeu, cum se ard din spate, iar din fata le sfasaie sanii acesti vulturi ai maniei lui Dumnezeu. Ca ele n-au voit sa-si nasca copiii care s-au zamislit in pantecele lor, prin puterea lui Dumnezeu. De aceea, asa se vor chinui in vecii vecilor".
     Apoi mi-a zis: "Si tu ajungeai tot aici sa te chinuiesti, daca ascultai de sfatul barbatului tau cel tiran si fara frica de Dumnezeu. Ca daca ai fi ascultat de el si mergeai la doctor sa ucizi copilul, chiar atunci, in vremea avortului, ai fi murit in mainile doctorului, pentru mania cea dreapta a lui Dumnezeu. Iar daca ai ascultatde duhovnicul tau si te-ai rugat la Maica Domnului, Ea a mijlocit pentru tine la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, sa nu te lase sa cazi in aceasta crima".
     Aceasta mi le-a spus acel tanar cu care mergeam. Privind spre dreapta soselei, am vazut un singure arbore de foc in marginea padurii, de care nu era legat nimeni. Atunci tanarul mi-a zis: "Aici era locul tau, daca ucideai si tu pruncul pe care-l ai in pantece". Zicand acestea, m-am trezit in patul meu plangand foarte. Auzind sotul meu din camera lui, a venit repede si m-a intrebat: "Ce ai femeie, de ce plangi, ce ti s-a intamplat?" Iau eu i-am spus toate acele lucruri infricosate, pe rand, asa cum le-am vazut si nu ma puteam opri din plans. Iar el mi-a zis: "Fa ce stii, ca de acum inainte eu nu te voi mai indemna sa faci avorturi si-mi pare rau ca te-am sfatuit la aceste lucruri". Din ziua aceea m-a lasat in pace.
     El, fiind mustrat de constiinta, s-a dus la duhovnic si s-a marturisit, cerandu-si canon pentru pacatele sale si mai ales prin crima ce era sa o faca prin uciderea pruncului sau.
     Am insemnat aceasta povestire infricosata, ca sa fie spre folosul si trezirea femeilor ce isi ucid in pantece pruncii lor cei nevinovati, si sa stie ce le asteapta dupa moartea lor.

Extras din cartea "ISTORIOARE DUHOVNICESTI",
de Arhimandrit Ioanichie Balan

Alte materiale despre avort